Sir George Porter is one of the country's leading scientists. In 1967 he was awarded the Nobel Prize for his work on the chemistry of molecular synthesis caused by light. He is currently President of both the Royal Society and is immediate Past President of the British Association for the Advancement of Science.

The eminent Veronese physician Gabriele Zerbi held senior positions in three northern Italian cities and was the author of several major books on anatomy, ageing, philosophy and the rol...

Ce beau volume rassemble vingt-trois contributions à un colloque international sur le thème des « Lumières radicales », tenu à l’École normale supérieure Lettres et sciences humaines à Lyon en février 2004. L’objectif du colloque était de s’interroger sur le sens et la pertinence de cette catégorie historiographique qui s’est imposée dans l’histoire intellectuelle du xviie et du xviiie siècle depuis quelques décennies déjà, mais avec une force considérable depuis une dizaine d’années. Le volu..

Ce beau volume rassemble vingt-trois contributions à un colloque international sur le thème des « Lumières radicales », tenu à l’École normale supérieure Lettres et sciences humaines à Lyon en février 2004. L’objectif du colloque était de s’interroger sur le sens et la pertinence de cette catégorie historiographique qui s’est imposée dans l’histoire intellectuelle du xviie et du xviiie siècle depuis quelques décennies déjà, mais avec une force considérable depuis une dizaine d’années. Le volu...

Seiler ‘ caute et anxie circumeuntem,’ Hirschig ‘ caute circumeuntem.’ Tense as well as context point to ‘ bestriding.’ See L. and S. under S000983880001939X_inline2.

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

In lieu of an abstract, here is a brief excerpt of the content:January 25, 2012 (9:31 am) E:\CPBR\RUSSJOUR\TYPE3102\russell 31,2 064 red.wpd 1 See Russell’s exposure of this derogatory contraction of “Viet Nam Cong San” (“Vietnamese Communists”) in his War Crimes in Vietnam (London: Allen and Unwin, 1967), p. 45n. On the importance of language, cf. the legendary remark of Russell’s correspondent, Mohammad Ali: “I ain’t got no quarrel with them Viet Cong.… No Viet Cong ever called me nigger.” Russell attempted (...) to enlist Ali on behalf of the iwct (see the ra for their letters of 8 April, 18, 31 May, 11 Sept., 17 Oct., 15 Nov. and 16 Dec. 1967). russell: the Journal of Bertrand Russell Studies n.s. 31 (winter 2011–12): 167–87 The Bertrand Russell Research Centre, McMaster U. issn 0036-01631; online 1913-8032 ibliographies, rchival nventories, ndexes A SECONDARY BIBLIOGRAPHY OF THE INTERNATIONAL WAR CRIMES TRIBUNAL: LONDON, STOCKHOLM AND ROSKILDE Stefan Andersson [email protected] i.wintroduction T he International War Crimes Tribunal (iwct) on the United States’ warfare in Vietnam was founded in 1966 through the moral outrage of the British philosopher and political activist Bertrand Russell, his private secretary Ralph Schoenman, Ken Coates, Chris Farley and other people connected to the Bertrand Russell Peace Foundation and the Vietnam Solidarity Campaign. They wanted to inform the world about the us government’s attempts to convince the Vietnamese population (who were mainly peasants) that capitalism is a better political-economical system than communism, by killing as many “Vietcong”1 and unarmed seniors, women and children as possible with regular carpet bombing, cluster and phosphorus bombs, napalm, Agent Orange and other illegal weaponry, and oTering the survivors pleasant lodgingsinwired-inhamlets far away from their homes and the graves of their ancestors. This charm oTensive went on for more than ten years, and although three times as many bombs fell on Vietnam, Laos and Cambodia as were dropped during the whole Second World War, surprisingly enough the Vietnamese were not to be converted. In the 1960s this macabre spectacle could be watched on television all over the world, but very few protested against it. Until 1968 the majority of American January 25, 2012 (9:31 am) E:\CPBR\RUSSJOUR\TYPE3102\russell 31,2 064 red.wpd 168 stefan andersson 2 See Norman Mailer’s Armies of the Night: History as a Novel, the Novel as History (New York, New American Library, 1968). He met up with Noam Chomsky, “a slim sharp-featured man with an ascetic expression, and an air of gentle but absolute moral integrity” (p. 180). Both were arrested and spent a night in prison together. 3 See Kirkpatrick Sale, SDS (New York: Random House, 1973), p. 348. See also Natalie Atkin, “From Margin to Mainstream: American Peace Movements, 1950s– 1970s”, in issue “Peace Movements in Western Europe, Japan and the usa since 1945”, Mitteilungsblatt des Instituts für soziale Bewegungen, no. 32 (2004): 175–92. 4 See May 1970: Birth of the Antiwar University (New York: PathWnder P., 1971). 5 The so-called “Chicago conspiracy trials” or “Chicago 7 trials” that followed, when sevendefendants—AbbieHoTman,JerryRubin,DavidDellinger,TomHayden,Rennie Davis, John Froines and Lee Weiner—were charged with conspiracy and inciting to riot, showed that the us government was not going to tolerate such “unpatriotic” and “criminal ” behaviour. See James Tracy, Direct Action: Radical PaciWsm from the Union Eight to the Chicago Seven (Chicago: U. of Chicago P., 1996), pp. 145–51. 6 See Mark Kurlansky, 1968: the Year That Rocked the World (New York: Ballantine Books, 2004), and David Caute, 1968: the Year of the Barricades (London: Hamish Hamilton, 1988), pp. 3, 7–8, 12z–13. 7 Fredrik Logevall, “De Gaulle, Neutralization, and American Involvement in Vietnam, 1963–1964”, PaciWc Historical Review 61 (1992): 69–102. citizens were for the war, although some earlier, well-attended rallies against it, like the 1967 march on the Pentagon in late October,2 might have made some think diTerently. sds (Students for a Democratic Society)3 and other antiwar organizations never became the united force that could challenge the government ’s reliance on what Nixon called the “silent majority”. It was not until the us attacked Cambodia... (shrink)

A cursory review of studies of Spinoza’s thought discloses that diverse and often opposed religious, philosophical, historical, even literary traditions have claimed and disclaimed his debt to them as well as theirs to him. A Jewish, Christian, pantheist, and atheist Spinoza vies with a rationalist and a mystic, a realist and a nominalist, an analytic and a continental, an historicist and an a-historical one. And this list is far from exhaustive of the dazzling array of further, nuanced debates and interpretations (...) within each tradition. The irony exhibited by the history of Spinoza scholarship is especially poignant insofar as the debates and controversies surrounding his thought are rather heated or affective, this in relation to a thinker who strove to control, circumscribe, and transform the passions by the intellect. Following Spinoza’s motto caute, I shall attempt to evade the fray by disclaiming the possibility of a definitive interpretation not only because it is premature, but also and especially because I believe that Spinoza’s writings deliberately resist direct appropriation and translation into philosophically “respectable” language. In addition, while it is possible to identify Spinoza’s very few, explicit successors, e.g., Schelling, Lessing, Hölderlin, Hegel, and Nietzsche, it is exceedingly difficult to limit the list of his predecessors for two main reasons: he is both reticent to name and misleading in naming his predecessors—the latter only in the sense that he is sooner ready to identify an adversarial position than to acknowledge debt to the same thinker in other respects; and Spinoza’s debt to his varied predecessors is neither consistent nor systematic, for his diverse discussions are informed by different considerations, positions, and thinkers, at times only in a negative way. In fact, one of the common problems characterizing contemporary Spinoza scholarship is the resolve to ignore or dismiss the significance of such “negative” influences. For these reasons alone, we should be wary of attempts to systematize Spinoza’s thought or to regard him as a system builder, despite such attempts by his late-eighteenth and nineteenth century disciples, especially Schelling and Hegel. But, in addition, in the Tractatus de Intellectus Emendatione, Spinoza cautions the reader to refrain from judgments concerning the truth or falsity of philosophical discussions on the basis of some paradoxical statements. (shrink)

Deleuze’ün Spinozacı yaşam tahayyülünde ‘ne yapmalıyız?’ sorusuna normatif, ahlaki ya da siyasi bir yanıt bulamıyoruz ama varoluşu düşünmenin içkin bir olanağını keşfediyoruz. Düşünmeye 'dışarıdan' yani dünyadan başlamak insani (kurgusal) bir dünyaya değil, içinde yaşadığımız gerçek dünyaya inanmak demektir. İçkinliğin politik anlamı düşünceyi dünyaya getirmektir.